David Popovici a dezamăgit poporul român

+ motivele pentru care ne interesează ce fac sportivii cu banii lor

Săptămâna aceasta nu am avut newsletter și credem că înțelegeți și voi de ce. După ce oamenii trec de bucuria Noului An și zilele libere se împuținează, cu toții avem multiple crize identitare: oare când o să scap de jobul ăsta? Anul ăsta oare ajung în Thailanda? Să deschid o cafenea și să renunț la tot? Oare mi-am irosit viața? Sunt doar câteva dintre gândurile care ne macină nopțile.

Tot ce putem să vă spunem este că nu sunteți singuri și că aceste gânduri vor dispărea încet, încet, alături de sentimentele că nu ați avut timp să vă odihniți deloc și că ați avea nevoie de o vacanță după vacanța de sărbători alături de familie. Și cum să ne schimbăm cel mai bine starea dacă nu printr-un scăndăluts de început de an?

David Popovici a fost la podcast-ul lui Micutzu și a vorbit multe lucruri despre ce înseamnă viața de sportiv profesionist odată ce ajungi campion european, mondial și olimpic la doar 20 de ani. Deși cel mai important semnal pe care l-a tras este referitor la refuzul promovării pariurilor sportive și păcănelelor (în fața unei gazde care a făcut bani frumoși instrumentalizând această tulburare psihiatrică), ideea care s-a viralizat se referă la achiziția unei mașini.

Pe scurt, Popovici a cheltuit vreo 120.000 de Euro pentru a-și lua pun Porsche Spyder, spunând că și-a îndeplinit un vis: doi ani de zile am verificat în fiecare zi prețurile, m-am uitat la toate review-urile de pe Pământ. Comportament de cumpărător foarte responsabil ar spune teoria economică, deși profesorul Cristian Păun nu a fost de acord că e cel mai rațional act să faci asta cu o sumă atât de mare.

Foto: Instagram

Faptul că un profesor universitar cu renume de la ASE explică în termeni economici cum înotătorul mai bine își cumpăra un apartament în București pe care să îl dea în chirie arată că visul clasei de mijloc este să facă rost de suficienți bani încăt să dea atâtea apartamente în chirie până când nu mai este necesar să muncească.

Scăparea de sub jugul exploatator al capitalismului este investiția în imobiliare (că doar statul nu e încă pregătit să taxeze masiv orice proprietate pe care o deții pe lângă singura de care ai nevoie ca individ/familie). Între noi fie vorba, dacă ai un excedent de 120.000 de Euro, economiștii spun că nu e cel mai inspirat să îți iei un apartament și să îl dai în chirie, dar vă lăsăm pe voi să căutați de ce.

E drept, Cristian Păun menționează și investiția într-o afacere sau la bursă, dar nu cred că e întâmplător că începe cu visul etern al românului, deținerea de apartamente pe care să le închirieze. Poate bula imobiliară va exploda în 2025, poate nu, dar să nu ne ocupăm acum de asta, că suntem blog de sport.

Reacția mai relevantă a fost a lui Cristian Tudor Popescu, care a început un rant despre cât de jos a ajuns David Popovici prin această acțiune: Îl consider pe David Popovici, cum am spus-o nu o dată, cel mai inteligent și cultivat dintre toți marii sportivi ai României. Cu atât mai dură a fost surpriza să aflu că și-a cumpărat un Porsche Spyder cu 120.000 euro. Și că a făcut-o pentru că ăsta „era visul lui”. Sunt uluit nu de mărimea sumei, ci de micimea marelui vis al lui David, au fost cuvintele gazetarului.

Popovici l-a dezamăgit pe CTP pentru că a cheltuit o sumă enormă pentru a-și îndeplini un moft, iar ăsta nu e doar unul dintre miile de momente în care domnul cu mai multe opinii chiar și decât noi vrea să spună ceva pentru a atrage atenția. David a dezamăgit poporul român pentru că a ales să nu facă ceva măreț cu banii, iar de la un campion olimpic foarte articulat ne așteptam la mai mult. Putea și el să scoată un sat întreg din sărăcie precum Sadio Mané, nu să arunce cu banii pe o mașină.

George explică din multe perspective de ce acțiunea lui Popovici e atât de intens comentată și în ce măsură acești bani sunt ai lui sau ai contribuabililor din România, dar cred că cel mai relevant unghi lipsește. Înotătorul a dezamăgit poporul român, pentru că oamenii au o admirație fascistoidă față de sportivii care ating cea mai înaltă performanță.

Törbjörn Tännsjö explică de ce admirația noastră pentru putere cară după sine un dispreț pentru slăbiciune, același dispreț pe care naziștii l-au transformat în ideologie politică de exterminare a categoriilor considerate inferioare. De altfel, Adolf Hitler a considerat că nazismul nu a funcționat pentru că națiunea germană a fost slabă, nu pentru că ar fi fost ceva greșit cu ideologia în sine.

Așa și noi ne uităm la sport și oricât am vrea să nu o facem, simțim un oarecare dispreț față de cei care au pierdut, chiar dacă acest dispreț nu se manifestă propriu-zis prin jigniri sau acțiuni agresive, ci prin uitare.

Abia acum putem înțelege de unde dorința de a ne exprima virulent față de decizia lui David Popovici de a-și cumpăra o mașină scumpă. Un erou al națiunii care ne-a adus glorie în 2024, un model pentru tânăra generație, model care va încuraja copiii să se apuce de înot, un băiat inteligent care vorbește frumos în română și engleză a ajuns să arunce cu banii cocălărește pe un Porsche.

Păi ăsta era comportament de Șelly, nu de mașinărie bine unsă de disciplină, modestie și inteligență. Era normal ca un șmecher cu bani care dansează pe Tzancă Uraganu și nu respectă legea în pandemie să își dea banii pe mașini scumpe, dar nu ne așteptam la asta tocmai de la un campion olimpic.

Sigur, putem să ridicăm multe discuții despre de ce societatea românească l-a făcut pe Popovici să viseze la un Porsche, iar pe Drăgușin dornic să se facă dezvoltator imobiliar, dar nu asta ne propunem aici.

Situația e extrem de simplă, deși sună foarte dur: ne uităm fascistoid cu admirație la David Popovici (ceea ce poate fi foarte greșit dacă nu o facem cu moderație) și el ne-a dezamăgit colectiv tocmai prin raportare la această imagine.

Dacă îl consideram un om ca oricare altul care merita un bravo, și-a făcut treaba după ce a luat medalie, ne interesa puțin spre deloc ce face cu banii câștigați de el. Ajuta și să nu fie plătit cu 7.000 de Euro lunar de către statul român și să nu ia bani când câștigă medalii, dar asta e o discuție despre ce am vrea să prioritizeze statul când investește: performanța ieșită din comun sau accesul cât mai egal al tuturor la sport.